Orice inceput are obiceiurile, traditiile si amintirile sale. Asta il face sa fie baza continuitatii peste timp. Reinvierea naturii, dar si energia noastra sunt, ambele, legate de venirea primaverii. Bogata in obiceiuri si povesti nemuritoare, primavara ne aminteste, an de an, de frumusetea inceputurilor.
Martisorul este sarbatoarea traditionala care celebreaza sosirea primaverii. Aceasta este cu atat mai pretioasa si frumoasa, cu cat este doar a noastra, a romanilor. Cu aceasta ocazie, femeile primesc martisoare, simbol al binelui si bunastarii. Bunicii ofera martisoare nepoatelor, in special cu simboluri aducatoare de noroc si sanatate: cosarul si albinuta.
In zona Dobrogei, traditia spune ca martisorul se poarta pana la venirea berzelor, ca mai apoi sa fie aruncat spre cer, in timp ce in Transilvania, acesta se agata de poarta, la ferestre sau de coarnele animalelor, pentru a se indeparta spiritele rele, bolile si deochiul.
Nu mult mai tarziu vin Mucenicii, ziua mult asteptata de toata lumea, cand ne delectam cu desertul traditional bine fiert si frumos dospit. Printre obiceiurile din strabuni, care s-au pastrat pana astazi, se numara aceasta preparare a “sfintisorilor” si bucuria consumarii a 40 de pahare de vin, simbol al celor 40 de soldati din armata romana care, la inceputurile crestinatatii, au decis sa imbratiseze religia ortodoxa. Pentru ca ideea crestinatatii nu era inca acceptata pe atunci, acestia au fost sacrificati. Traditia insa i-a dus mai departe, an de an. Astfel, ei au devenit martiri – fiind amintiti de sarbatoarea “mucenicilor”.
La sat, oamenii inca mai tin sarbatoarea Lazarelului. Posibil ca in marile metropole…sa nu se fi auzit de el, insa cei cu bunici la tara sigur au macar o idee vaga. Lazarelul, care coincide cu Buna Vestire, pe care o serbam in luna aprilie, este aproape totuna cu colindul. Un colind de primavara. Grupuri de copii, deghizati in mirese si miri, merg din casa-n casa, cu urari de bine, si primesc bucate: oua proaspete pentru a le vopsi de Paste, faina, ulei sau paine facuta in casa. Mancarea este sfintita la slujba de duminica, apoi mancata in familie, duminica sau la prima sarbatoare.
De Florii, cu ramuri de salcie sfintite si puse la icoana, satenii se asaza la masa si mananca, pentru prima oara in post, carne de peste. Incep deniile, care ne amintesc de drumul Mantuitorului si sacrificiile savarsite pentru ca noi sa devenim mai buni si mai intelepti.
Totodata, ramurile de salcie sfintite sunt aducatoare de dragoste, iar bunicii isi ating cu ele pruncii, pentru a creste sanatosi si iubiti.
In saptamana patimilor, gospodinele coc paini din faina de grau, atatea paini cati membri are familia, iar apoi le dau de pomana celor nevoiasi. Cei pentru care traditiile inca sunt un stil de viata, incondeiaza oua, pregatesc cele mai bune haine de sarbatoare, se aduna impreuna cu familia si celebreaza primavara in toata frumusetea si spiritualitatea sa.
Tu ce obiceiuri ai pastrat de la bunici? Cum duci povestea mai departe?
Photo credits: www.jamilacuisine.ro
Martisorul este sarbatoarea traditionala care celebreaza sosirea primaverii. Aceasta este cu atat mai pretioasa si frumoasa, cu cat este doar a noastra, a romanilor. Cu aceasta ocazie, femeile primesc martisoare, simbol al binelui si bunastarii. Bunicii ofera martisoare nepoatelor, in special cu simboluri aducatoare de noroc si sanatate: cosarul si albinuta.
In zona Dobrogei, traditia spune ca martisorul se poarta pana la venirea berzelor, ca mai apoi sa fie aruncat spre cer, in timp ce in Transilvania, acesta se agata de poarta, la ferestre sau de coarnele animalelor, pentru a se indeparta spiritele rele, bolile si deochiul.
Nu mult mai tarziu vin Mucenicii, ziua mult asteptata de toata lumea, cand ne delectam cu desertul traditional bine fiert si frumos dospit. Printre obiceiurile din strabuni, care s-au pastrat pana astazi, se numara aceasta preparare a “sfintisorilor” si bucuria consumarii a 40 de pahare de vin, simbol al celor 40 de soldati din armata romana care, la inceputurile crestinatatii, au decis sa imbratiseze religia ortodoxa. Pentru ca ideea crestinatatii nu era inca acceptata pe atunci, acestia au fost sacrificati. Traditia insa i-a dus mai departe, an de an. Astfel, ei au devenit martiri – fiind amintiti de sarbatoarea “mucenicilor”.
La sat, oamenii inca mai tin sarbatoarea Lazarelului. Posibil ca in marile metropole…sa nu se fi auzit de el, insa cei cu bunici la tara sigur au macar o idee vaga. Lazarelul, care coincide cu Buna Vestire, pe care o serbam in luna aprilie, este aproape totuna cu colindul. Un colind de primavara. Grupuri de copii, deghizati in mirese si miri, merg din casa-n casa, cu urari de bine, si primesc bucate: oua proaspete pentru a le vopsi de Paste, faina, ulei sau paine facuta in casa. Mancarea este sfintita la slujba de duminica, apoi mancata in familie, duminica sau la prima sarbatoare.
De Florii, cu ramuri de salcie sfintite si puse la icoana, satenii se asaza la masa si mananca, pentru prima oara in post, carne de peste. Incep deniile, care ne amintesc de drumul Mantuitorului si sacrificiile savarsite pentru ca noi sa devenim mai buni si mai intelepti.
Totodata, ramurile de salcie sfintite sunt aducatoare de dragoste, iar bunicii isi ating cu ele pruncii, pentru a creste sanatosi si iubiti.
In saptamana patimilor, gospodinele coc paini din faina de grau, atatea paini cati membri are familia, iar apoi le dau de pomana celor nevoiasi. Cei pentru care traditiile inca sunt un stil de viata, incondeiaza oua, pregatesc cele mai bune haine de sarbatoare, se aduna impreuna cu familia si celebreaza primavara in toata frumusetea si spiritualitatea sa.
Tu ce obiceiuri ai pastrat de la bunici? Cum duci povestea mai departe?
Photo credits: www.jamilacuisine.ro
Acest articol nu are încă niciun comentariu