Traind si umbland numai printre blocuri si masini, am uitat cum a inceput totul. Candva, viata era altfel. Era mai simpla si mai linistita, iar acest lucru se reflecta si in locuintele pe care si le construiau oamenii cu mana lor. Casele taranesti, pe care le mai vedem astazi doar la sat, spun povestea nemuritoare a unor traditii romanesti stravechi. Niste traditii care nu se vor a fi uitate.
Inapoi la origini
La ce te duce gandul atunci cand vezi o casa taraneasca? Sau atunci cand ti se vorbeste de ea? Pentru multi dintre noi, imaginea unei case traditionale trezeste nostalgii si emotii, aducandu-ne aminte de vacantele petrecute la tara, la bunici. Este o imagine care te rupe de viata ta de astazi, intorcandu-te inapoi, in timp, pe prispa casei. Inchizi ochii si te simti deja purtat in camera de oaspeti in care bunicii ti-au aranjat patul. Rememorezi fiecare moment din lungile dupa-amiezi in care, in loc sa dormi, iti atinteai privirea pe ceramica de Corund agatata de perete. Sorbi cu nesat fiecare clipa din aceasta amintire vie. Nu poti uita mirosul de lemn al mobilierului din incaperi si formele diferitelor decoratiuni asezate strategic pe mileuri. Ti-e dor pana si de carpetele cu motive populare de pe pereti. De ele au ramas prinse amintirile tale ca intr-un tablou etern pe care-l revezi astazi cu alti ochi. Desi camerele erau micute, aveau tot ce trebuie pentru un trai simplu si modest. Iar acest lucru este definitoriu pentru tot ceea ce inseamna traiul intr-o casa taraneasca.
Casa taraneasca, expresia simplitatii si a ospitalitatii
Umil si modest, taranul nu cauta sa-si construiasca locuinte cu incaperi prea largi, ostentative. Amenajarea camerelor era si ea la fel de simpla si rustica, predominand obiecte de artizanat din lemn, majoritatea cu motive religioase, florale si zoomorfe. Bunicii nostri nu-si cumparau, cu siguranta, articole home-deco pentru casele lor, ci mai degraba si le mestereau singuri din materiale naturale. Erau de pe-atunci, fara sa stie, promotorii unei culturi eco-friendly.
In general, incaperile unei case taranesti, indiferent de zona geografica, erau: tinda (camera de trecere), camera de locuit, camera curata (camera musafirilor) si, destul de des, podul si pivnita (beciul). La acestea se adauga prispa, nelipsita din nicio gospodarie romaneasca, ea avand rolul unui hol de primire, frumos impodobit. Totodata, locuintele in care traim astazi pastreaza aceeasi topica a incaperilor. Ne place si ni se pare firesc sa avem un hol de primire, o camera de zi (living), un dormitor pentru musafiri si o camara in care sa depozitam proviziile. Preluata din arhitectura caselor taranesti, aranjarea incaperilor moderne vorbeste despre ospitalitatea si generozitatea romanului. Ne dorim sa avem un loc special pentru a ne intampina familia si prietenii si o camera speciala pentru a-i gazdui.
Nu intamplator printul Charles s-a indragostit de traditiile si locurile romanesti, tinand mortis sa-si faca in Viscri o casa traditionala, dupa chipul si asemanarea celor in care bunicii si strabunicii nostri isi traiau viata.
Photo credit: www.rfi.ro
Inapoi la origini
La ce te duce gandul atunci cand vezi o casa taraneasca? Sau atunci cand ti se vorbeste de ea? Pentru multi dintre noi, imaginea unei case traditionale trezeste nostalgii si emotii, aducandu-ne aminte de vacantele petrecute la tara, la bunici. Este o imagine care te rupe de viata ta de astazi, intorcandu-te inapoi, in timp, pe prispa casei. Inchizi ochii si te simti deja purtat in camera de oaspeti in care bunicii ti-au aranjat patul. Rememorezi fiecare moment din lungile dupa-amiezi in care, in loc sa dormi, iti atinteai privirea pe ceramica de Corund agatata de perete. Sorbi cu nesat fiecare clipa din aceasta amintire vie. Nu poti uita mirosul de lemn al mobilierului din incaperi si formele diferitelor decoratiuni asezate strategic pe mileuri. Ti-e dor pana si de carpetele cu motive populare de pe pereti. De ele au ramas prinse amintirile tale ca intr-un tablou etern pe care-l revezi astazi cu alti ochi. Desi camerele erau micute, aveau tot ce trebuie pentru un trai simplu si modest. Iar acest lucru este definitoriu pentru tot ceea ce inseamna traiul intr-o casa taraneasca.
Casa taraneasca, expresia simplitatii si a ospitalitatii
Umil si modest, taranul nu cauta sa-si construiasca locuinte cu incaperi prea largi, ostentative. Amenajarea camerelor era si ea la fel de simpla si rustica, predominand obiecte de artizanat din lemn, majoritatea cu motive religioase, florale si zoomorfe. Bunicii nostri nu-si cumparau, cu siguranta, articole home-deco pentru casele lor, ci mai degraba si le mestereau singuri din materiale naturale. Erau de pe-atunci, fara sa stie, promotorii unei culturi eco-friendly.
In general, incaperile unei case taranesti, indiferent de zona geografica, erau: tinda (camera de trecere), camera de locuit, camera curata (camera musafirilor) si, destul de des, podul si pivnita (beciul). La acestea se adauga prispa, nelipsita din nicio gospodarie romaneasca, ea avand rolul unui hol de primire, frumos impodobit. Totodata, locuintele in care traim astazi pastreaza aceeasi topica a incaperilor. Ne place si ni se pare firesc sa avem un hol de primire, o camera de zi (living), un dormitor pentru musafiri si o camara in care sa depozitam proviziile. Preluata din arhitectura caselor taranesti, aranjarea incaperilor moderne vorbeste despre ospitalitatea si generozitatea romanului. Ne dorim sa avem un loc special pentru a ne intampina familia si prietenii si o camera speciala pentru a-i gazdui.
Acest articol nu are încă niciun comentariu